DEPRESIA = A FUGI, A RENUNTA
ANXIETATEA = A LUPTA, A DUCE O BATALIE
Cand esti in depresie simti ca viata nu mai are rost, ca nimic din ce faci nu are sens, ca totul este aiurea si simti ca vrei sa renunti. Iar atunci cand esti in anxietate este opusul depresiei si anume viata este o lupta, lupti cu fricile, lupti cu toti "demonii" tai. Insa nimeni nu isi doreste sa treaca prin nici una din cele doua faze. Amandoua sunt la fel de grele si urate, dar din pacate sau poate din fericire (si o sa vezi mai tarziu de ce eu as zice din fericire) foarte multi oameni se confrunta cu aceste stari. Se confrunta chiar si cu amandoua odata, chiar daca ele par in opozitie. In timpul vietii poti trai perioade si de anxietate si de depresie.
Ambele sunt un dezechilibru biochimic la nivel de creier.
Care sunt factorii declansatori:
traume din copilarie, abuzuri
schimbari mari in viata ta (cum ar fi pierderea unui job, divort sau terminarea unei relatii, etc.)
pierderea unei persoane dragi
stresul
boli majore
chiar nasterea unui copil (depresia postpartum)
Oricare ar fi factorii declansatori este important de stiut ca aceste stari vin in viata noastra cu anumite motive bine intemeiate, ca si orice boala de altfel.
Eu le-as considera ca un mecanism de aparare, pentru ca te fac sa fii mai atent la tine. Si acuma sa vedem - cati dintre noi suntem recunoscatori pentru aceste stari, sau cati dintre noi vedem partea plina a paharului in acele momente? Si o sa vii sa imi zici : "Ce?! Cum adica sa vad partea plina a paharului cand sunt in depresie?!" sau "Cum sa fiu recunoscator pentru ca am anxietate?"
Da, inteleg, e absurd, dar opreste-te o clipa si gandeste-te ca unul dintre motivele pentru care ele au venit la tine, este ca sa iti zica : "Uite, ai nevoie de ajutor!" sau
"Uite, poate ar fi timpul sa iti schimbi modul de a vedea si de a percepe lucrurile, fii sincer cu tine, comunica cu cei din jur, fa mai mult din lucrurile care iti pot aduce placere si cel mai important fii bland cu tine!"
Abordarea face diferenta.
De multe ori punem presiune inutila pe noi insine, fara a ne intreba : "De ce si pentru ce ma simt asa?", "Ce vrea sa imi transmita aceasta stare?", "Ce ma ajuta starea asta sa vindec sau sa procesez?", "Ce mai exact am de vindecat?".
Si apoi cred ca, din momentul in care fiecare din noi vom incepe sa facem alegeri constiente si cu buna intentie, sa ne vindecam interiorul, atunci vor fi progrese mari in lume. Toate bolile fizice si mentale ar fi reduse considerabil.
Si acuma vine intrebarea ( o alta intrebare 😁) :
"Cat la suta traiesti tu constient?"
Pentru ce este important acest lucru? Pentru ca asa tindem sa invatam mai repede din greselile noastre si chiar din greselile altora, pentru ca asa putem alege vindecarea, pentru ca asa putem trai mai ecologic, pentru ca asa putem fi mai curiosi de cum functionam noi ca oameni
(cum functioneaza corpul nostru, mintea noastra), pentru ca asa putem oferi mai mult suport celor din jurul nostru si lista poate continua. Insa sunt enorm de multe beneficii in momentul in care alegem sa traim constient si cu intentia de a face bine. Putem schimba chiar generatii si mintea colectiva, iar anxietatea si depresia sa fie mai mult "de domeniul trecutului" daca am putea spune asa..
