Suntem crescuti in aceasta competitie, in principal cu cei de langa noi. Inca de la scoala ni se impune sa fim mai buni ca ceilalti, sau ca cel de langa noi este "dusmanul" / competitorul nostru si nu trebuie ajutat. Cand vine vorba de competitie, automat te gandesti ca tu nu ai suficient sau ca celalalt, care poate este mai bun ca tine, vine sa iti ia "painea de la gura".
Gandeste-te putin...care este conceptia ta despre competitie? Nu-i asa ca atunci cand auzi acest cuvant, te sperie? Sau poate nu neaparat te sperie...dar poate te face sa te simti incomod...
Multi oameni sunt setati pe ideea ca ei trebuie sa fie cei mai buni si ceialalti sa ramana undeva jos acolo, mici, fara sa creasca; si asta pentru ca ii face pe ei sa se simta mai validati,mai valorosi, mai puternici. Cei care au aceasta setare, nici nu vor sa ii ajute pe cei din jur, sunt doar pentru ei, se gandesc numai la ei.
Cu toate acestea, competitia este necesara si este benefica!
Competitia folosita in mod ecologic, in mod corespunzator este buna. Si anume cand esti in competitie cu tine insuti, poti sa te dezvolti, sa evoluezi, pentru ca iti doresti sa fii mai bun in fiecare zi, iti doresti sa fii mai bun ca ieri, mai bun ca azi, mai bun ca acum cateva ore. Asta intradevar este o competitie benefica.
Competitia care este cu celalalt si NU cu tine insuti, sau competia in exces este distrugatoare.
Noi oamenii, la nivel subtil, fuctionam ca un intreg.
Mintea colectiva ne influentiaza individual, adica ce gandim noi toti ne afecteaza pe fiecare in parte. Este imposibil ca un om sa creasca foarte mult, iar restul sa ramana in pesteri. Si chiar daca acel om v-a creste singur, el v-a ajunge pana intr-un punct, iar apoi se v-a opri ca nu v-a mai avea unde sa ajunga. Plus ca noi suntem mult mai puternici in comunitati, suntem mult mai puternici impreuna decat singuri. Nu? Adica pana si o corporatie mare, ca sa poata creste si functiona are nevoie de oameni, oameni buni si multi. Adica imagineaza-ti, cum ar fi ca tu sa ai cei mai multi bani, cea mai multa cunoastere,cea mai fericita familie, etc., iar restul oamenilor sa nu aiba nimic, sa fie saraci? Crezi ca ar fi posibil? Cum ar fi, cum te-ai simti? Oare nu ti-ai dori sa dai aceasta cunostere mai departe, sa ii inveti si pe ceilalti? Gandind astfel....nu mai intervine competitia....si nu mai este loc de competitie.....INTERVINE COMPASIUNEA,dorinta de a ajuta. Pentru ca nu ai putea fi fericit tu singur, avand toate bunurile materiale, daca ceilalti ar fi nefericiti, pentru ca, mentionez a doua oara, noi toti functionam ca un intreg si ne influentam unul pe celalalt, cand toti oamenii vor fi cu adevarat fericiti, fiecare om individual v-a fi atins de acest lucru.
Atunci cand suntem uniti si ne ajutam unii pe altii, nivelul de trai creste.
Suntem intradevar multi pe acest pamant, insa resursele sunt nelimitate, sunt atat de multe resurse...incat, daca le-am imparti in mod echitabil la toata lumea, nici nu ar mai exista frica de a "nu avea" si saracia. Bine, aici nu includem oamenii lenesi, sau oamenii care nu vor sa faca nimic si doar sa li se dea, pentru ca Universul are legea schimbului ( pe langa toate celalate legi ) si in momentul cand tu depui un efort si faci anumite actiuni (muncesti, inveti, te pregatesti, faci alegeri... ) atunci primesti pe masura.
Ce vreau sa spun este...ca...daca ne sustinem unul pe celalat, ne incurajam, cu totii am putea creste mult mai frumos si toata lumea ar avea.
Intotdeauna ajungi mult mai departe impreuna cu semenii tai, decat de unul singur, pentru ca "unde-s multi, puterea creste" nu-i asa?
Tu iti ajuti semenii? Esti competitiv? Esti gelos / invidios cand cineva are mai mult ca tine? Care este perceptia ta fata de competitie? 😊
